Adiție os

Se realizeaza ori de cate ori se considera ca osul nu are o dimensiune adecvata sustinerii implantului dentar.

Osul mandibular sau maxilar se resoarbe in urma extractiilor dentare, infectiilor cronice sau din alte motive. Procesul poate fi de durata, dar de multe ori se ajunge la subtierea exagerata a acestuia.

Daca osul si-a micsorat dimensiunile, exista posibilitatea de a folosi implanturi mai scurte. Dezavantajul acestora este rezistenta mai scazuta.

Din acest motiv, se prefera efectuarea unei operatii de aditie de os, cu scopul de a creste grosimea si/sau latimea osului si, implicit, rata de succes a implanturilor dentare. Operatia de sinus lifting descrisa mai sus implica si ea aditie de os.

Materiale folosite pentru aditie

• Grefe din osul pacientului ( autogrefe ). Acestea se pot recolta din mai multe zone, zona iliaca ( a soldului ) fiind mai des folosita.

• Substante artificiale care inlocuiesc osul uman, stimuland procesele de osteogeneza secundara. Dintre acestea amintim : sulfatul de calciu si, mai ales, hidroxiapatita ( HA ).

Tehnica

1. Operatie de aditie de os in cazul unei creste alveolare prea inguste

Asemenea interventii se pot indica atat la maxilar cat si la mandibula. Ori de cate ori creasta alveolara este prea ingusta, este bine sa se apeleze la aceasta interventie care este relativ simpla, nedureroasa si cu un prognostic excelent.

2. Operatie de aditie de os pentru cresterea grosimii mandibulei

1. In urma extractiilor, osul se resoarbe iar grosimea mandibulei scade.
2. Dupa efectuarea aditiei de os, mandibula are o grosime suficienta pentru efectuarea implanturilor dentare.

Este o interventie chirurgicala mai laborioasa dar absolut necesara daca grosimea mandibulei este foarte redusa. Tehnica operatorie va fi aleasa in functie de cazul clinic si experienta practicianului.

Exista multe alte tipuri de aditii de os folosite atat in implantologie cat si in alte scopuri.