Dictionar

Angiom Tumoare benignă a vaselor sangvine sau limfatice

Analgezic Substanta capabila sa suprime sau sa atenueze durerea prin actiune centrala. medicament destinat suprimarii sau atenuarii durerii

Afta Bășicuță plină cu lichid opalescent, care apare pe mucoasa gurii sau a faringelui și care, prin spargere, lasă în loc o mică ulcerație

Anestezic Substanta prin care se obtine pierderea temporara si reversibila a sensibilitatii intr-o portiune a organismului prin actiune locala asupra terminatiilor si fibrelor nervoase senzitive.

Abces dentar Este o colectie de puroi, bine delimitata de tesuturile din jur. Se manifesta printr-o tumefactie (umflatura) care deformeaza regiunea respectiva. Pielea sau mucoasa care acopera abcesul se afla în tensiune, este rosie și congestionata, iar la palpare da senzatia de fluctuenta. Starea generala: febra, frisoane, tahicardie, uneori tulburari ale diurezei

Abces periapical Colectie de puroi care se localizeaza la nivelul apexului dintelui.

Abrazie dentara Eroziunea dentara care apare în general atunci cand smaltul dintilor este atacat de catre acizi.

Absența congenitală a dinților Lipsa de dezvoltare a dintilor de la nastere.

Acidoza bucală Reprezintă un pH salivar scăzut sub 6,3.

Adenita Inflamatie a ganglionilor limfatici.

Adenomatoza labială Aparitia unor glande salivare mici, numeroase și mai proeminente pe mucoasa labiala.

Aerodontalgie Durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice în timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte.

Agenezie dentară Lipsa mugurilor dentari.

Aglutininele salivare Sunt glicoproteine care contribuie la unirea mai multor celule bacteriene în conglomerate

Alveole dentare Cavitatile de la nivelul proceselor alveolare maxilare și mandibulare în care sunt implantati dinții.

Alveolita Inflamare a osului alveolar în urma extractiei dentare.

Alveolotomie Incizie chirurgicală a alveolelor dentare.

Amalgamul dentar Material pentru obturații de durată, nefizionomic, plastic în momentul introducerii în cavitate, neaderent și care devine rigid după priză.

Amelogeneza Procesul de formare a smalțului.

Amelogeneza imperfectă Displazie a smalțului de origine genetică. Se formează un smalt cu deficiențe și o imperfectiune calitativa. Clinic smaltul este rugos, exista depresiuni și cute, poate fi uneori fragil alteori rezistent.

Amprentă Copia negativă, fidelă a unei regiuni anatomice, folosită pentru confectionarea lucrărilor fixe sau mobile.

Amprentă "wash-technic" de spălare Folosește 2 materiale de amprentă simultan. Tehnica: se aplică elastomerul chitos în portamprenta; peste acesta se depune un strat de elastomer fluid; elastomerul fluid se aplica simultan și pe campul protetic; se insera lingura pe campul protetic și se asteapta priza acestuia.

Amprenta anatomică Amprenta care redă situația anatomică în repaus, fără a realiza mișcările funcționale în timpul amprentării.

Amprenta funcțională Amprenta în care parțile moi (frenuri, bride, buze, planseul bucal) își crează loc în materialul de amprentă, pentru ca viitoarea proteză să nu interfereze cu țesuturile moi în timpul unor mișcări ale acestora.

Amprenta în doi timpi Se amprentează campul protetic cu un material cu vascozitate crescută. După priza se dezinseră de pe campul protetic. Se îndepărteaza regiunile retentive din amprentă și se efectuează canale pt. evacuarea surplusului de material fluid. Se aplică materialul fluid peste cel întărit și se insera pe câmpul protetic.

Amprentă optoelectronică Elimină parțial sau total materialul de amprentă. Este un model virtual folosit în tehnicile CAD/CAM. Necesită timp scurt (max. 30 sec.).

Amputație radiculară îndepărtarea uneia sau mai multor rădăcini ale unui dinte pluriradicular.

Anchiloza dentară Sudura rădăcinii dentare la osul alveolar, în urma pierderii periodontiului. Osul alveolar este în contact direct cu rădăcina dintelui, fuzionând cu aceasta în suprafață.

Anomalii dentare Deviații în dezvoltarea normală a dinților. Anomaliile pot fi de număr, de volum, de formă sau de structură.

Anticariogen Substanță care neutralizează efectul unui agent cariogen.

Apa de gura soluție care contine medicamente sau alte substante active cu rolul de a spala dintii și restul cavitatii bucale, de a vindeca leziunile inflamatorii ale mucoasei bucale și faringiene, avand, de asemenea, actiune antibacteriana și astringenta, indepartand mirosul urat din gura și reducand acumularea de placa bacteriană.

Aparat de detartraj cu ultrasunete Acest aparat se bazează pe principiul vibratiilor mecanice de inalta frecventa. Frecventa variaza intre 20.000 și 45.000 Hz (20.000 - 45.000 de cicluri pe secunda).

Aparat de detartraj cu unde sonice Acest aparat se bazeaza pe principiul vibratiilor mecanice de inalta frecventa. Frecventa aproximativa este de 8.000 Hz (8.000 de cicluri pe secunda). Oscilatia partii active este antrenata cu ajutorul aerului comprimat.

Aparat ortodontic Aparat confectionat din acrilat, metal sau combinatii ale acestora. Aplicat în cavitatea bucala, acesta are rolul de a corecta anomalia dento-maxilara, de a pastra rezultatul obtinut și de a preveni instalarea recidivei.

Aparat ortodontic din ceramica Poate fi folosit de catre pacientii care doresc un tratament ortodontic mai discret decat în cazul aparatului ortodontic metalic sau în cazul aparatului ortodontic Damon. Aparatul de ceramica are bracket-ii de culoarea dintelui și este mai greu vizibil de la departare decat aparatul clasic sau Damon.

Aparat ortodontic fix Aplicatii ortodontice atasate de dintii pacientului cu ciment dentar și benzi circumferentiale, sau direct prin lipire.

Aparat ortodontic funcțional Utilizat de obicei în prima faza a tratamentului ortodontic pentru a face schimbari, scheletice și dentare, pe masură ce pacientul crește.

Aparat ortodontic invizibil - Invisalign Tratament ortodontic discret, atât de discret încât nimeni nu îți va da seama ca îți îndrepți dinții. Sistemul de alignere invizibile din plastic de la Invisalign este una dintre soluțiile cele mai elegante pentru probleme de ortodonție minore, dar și cea mai scumpă. Aligner-ele sunt realizate de către Align Technologies și se schimbă din 2 în 2 săptămâni.

Aparat ortodontic lingual Aparatul de metal se așează în partea interioară a gurii (în zona limbii, de aici și numele de tehnică linguală). Aparatul ortodontic este invizibil (pe partea vestibulară nu există nici un semn că s-ar purta aparat).

Aparat ortodontic metalic Aparatul metalic este una dintre cele mai comune metode de tratament ortodontic. Există aparate metalice cu brackets ce au nevoie de un element de legatură cu arcul, altele, numite "self ligating" nu mai au nevoie de așa ceva, pentru că dețin ele însăle un sistem de închidere pe arc.

Aparatul dento-maxilar (ADM) Este compus din: oasele maxilare, arcadele dentare, articulația temporo-mandibulară, muschii mobilizatori ai mandibulei, muschii oro-faciali (muschii mimicii), limba, glandele salivare, mucoasa cavitații bucale, tegumentele regiunii crevico-faciale.

Apex radicular Vârful rădăcinii unui dinte. Acesta prezintă un orificiu (numit foramen apical) prin care pătrunde pachetul vasculo-nervos.

Apexectomie ÃŽndepartarea chirurgicală a apexului dintelui.

Apexlocator Aparat cu care se masoară lungimea de lucru al canalului radicular. Acesta funcționează prin măsurarea rezistenței electrice, semnalând de îndată ce vârful acului ajunge la nivelul foramenului apical.

Apical Vârful rădăcinii dentare.

Apofiza alveolara Portiunea oaselor maxilare în care sunt implantate radacinile dentare.

Arcada dentara Totalitatea dintilor implantati în alveolele osului maxilar (=arcada superioara) sau mandibular (=arcada inferioara).

Arcuri de sârmă ortodontice Principala porțiune de ghidaj pentru aparatele ortodontice fixe. Arcul de sârma este atasat de bracket-uri prin ligaturi de sarma sau elastice pe versantul vestibular sau lingual al dintilor, în functie de rolul arcului. Arcurile de sârma acționează fie pentru a mișca dinții individuali, fie pentru a-I menține într-o poziție fixă dorită.

Aspirator de salivă Dispozitiv utilizat pentru succiunea fluidelor și a resturilor din gura pacientului.

Atritie dentară Proces fiziologic de uzură a suprafeței dentare. Apare frecvent la dinții temporari.

Åžantul labiomentonier Depresiunea existentă între buza inferioară și proeminența mentonieră.

Åžuruburi ortodontice Piese mecanice care transformă o mișcare rotatorie de activare într-o mișcare translatorie cu efect ortodontic.

Boala Alterare a sanatatii unei fiinte vii. Modificare organica sau functionala, tulburare a echilibrului normal al organismului - proces patologic care afecteaza organismul

Benzocaina Este un anestezic de contact, indicat in afectiuni ale laringelui, faringelui, cavitatii bucale, ulcer gastric in faza dureroasa, in afectiuni dermatologice (eczeme, prurit), hemoroizi, fisuri anale.

Banda din celuloid Banda de contur din celuloid utilizată ca matrice și se folosește pentru a înlocui peretele interproximal și pentru a reface punctul de contact.

Benzi ortodontice Benzi din oțel inoxidabil, circumferentiale, corespunzatoare fiecarui dinte și sunt folosite pentru conectarea prin cimentare a aplicațiilor ortodontice.

Biodontica Ramură a stomatologiei care promovează diagnosticarea afecțiunilor dentare utilizând bio-tehnologia și nano-tehnologia pe baza genomică; cât și repararea, restaurarea și înlocuirea structurilor craniofaciale orale sau dentare cu materiale biologice naturale de origine celulară.

Bizotare ÃŽn protetica a fost propus ca "mijloc de reducere a discrepantei marginale" (Rosenstiel). Astfel, cu ajutorul unor freze sau instrumente de mâna se realizeaza un unghi de 30-40 grade la nivel marginal. ÃŽn odontoterapie, la obturațiile din materiale compozite, pentru a crește adeziunea, se realizează un unghi de 45 grade la nivel marginal (în smalț)

Boli parodontale Sunt infecții ale țesuturilor de suport ale dintelui cauzate de o serie de microorganisme care se asociaza și formează biofilmul natural de la suprafața dintelui și epiteliului gingival, care afectează în mod specific structurile gingivoparodontale.

Bolta palatină Este situată în regiunea superioară a cavitatii orale, anterior și lateral este delimitată de arcada alveolo-dentară superioară, iar spre posterior se continuă cu valul palatin.

Bont dentar Unitatea dentară rezultată după prepararea protetică (șlefuire), în scopul adaptării coroanei protetice.

Borduri de ocluzie Bucăți de ceară utilizate în timpul unei proteze mobilizabile pentru a putea determina relația inter-arcadică în zonele în care lipsesesc dinții.

Breșa dentară Spațiul edentat (fără dinți) care este delimitat de dinți la ambele extremități, se numește breșa edentată intercalată. Când spațiul edentat este delimitat doar la o singură extremitate (mezial) se numește breșa edentată terminală.

Brida jugală Formațiune mucoasă care unește procesul alveolar cu porțiunea jugală (obrazul). Bridele jugale sunt situate la nivelul premolarilor, în zonele laterale ale arcadei dentare.

Brida labială Formațiune mucoasă care unește procesul alveolar cu buză. Brida labială este situată între incisivii centrali la cațiva mm de aceștia.

Bruxismul Este o parafuncție orală caracterizată prin strângerea, scrașnirea dinților, mai ales în timpul somnului. Cauzele pot fi locale (diferite dizarmonii ocluzale: obturații sau lucrări protetice neadaptate ocluzal, migrări sau basculări dentare) sau generale (anxietate, stress, probleme digestive) și conduce la abraziune dentară.

Cement dentar material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze

carie Leziune de natură microbiană sau chimică a dinților, a oaselor și care, prin evoluție, formează o cavitate

Cadrul pentru diga de cauciuc (Young) Utilizat pentru a ține diga de cauciuc pe fața pacientului, ea menține izolarea prin îndepertarea digiei din calea de acces.

Campul protetic Totalitatea elementelor morfologice cu care lucrarea protetică prezintă raporturi de contact fiind alcătuit din țesuturi dure și moi.

Candidoza bucală Este o infecție fungică (Candida Albicans cel mai frecventă) a mucoasei bucale.

Candidozele cutaneo-mucoase Sunt infecții micotice acute, subacute, mai rar cronice, provocate de specii de ciuperci din genul Candida, cu localizare pe piele, unghii sau pe mucoase (gură, tubul digestiv, vagin, bronhii, plamâni). Terenul este factorul de bază în apariția manifestarilor determinate de infecția micotică.

Canini Sunt dinți puternici, cu rădăcină foarte lungă. Coroana lor dentară prezintă un vârf ascuțit, scopul lor fiind de a sfâșia alimentele și poartă numele de canini deoarece sunt foarte bine dezvoltați la câini. La om sunt în număr de 4 (2 superiori și 2 inferiori). Au o singură rădăcină.

Canula pentru evacuare orală Vârf de plastic sau de metal introdus în gura pacientului pentru a prelua saliva, sângele sau alte resturi ale tratamentului stomatologic.

Compomer dentar Material de obturație fizionomic care îmbină proprietățile chimice ale glassionomerilor cu calitățile materialelor compozite.

Compozit dentar Materiale de obturație fizionomice, utilizate atât pentru restaurarea dinților frontali, cât și a celor laterali.

Contenția Etapa pasivă de încheiere a tratamentului ortodontic care urmărește menținerea rezultatului obtinut și prevenirea recidivei.

Coroana dentară Partea vizibilă a dintelui în cavitatea bucală (în mod normal, când nu există retracții gingivale). Forma sa diferă în funcție de tipul dintelui. Astfel incisivii au forma de daltă, pentru a tăia alimentele, caninii sunt ascuțiți pentru a putea sfâșia din alimente, iar premolarii și molarii sunt prevăzuți cu o suprafata speciala, formată din cuspizi și șanturi, pentru a permite mestecarea și triturarea alimentelor.

Creasta zigomatico-alveolar Se gasește în partea posterioară a vestibulului superior în dreptul molarului 1 și 2.

Debridarea gingivală Acțiunea de îndepărtare din șanțul gingival sau din pungile parodontale a plăcii bacteriene, a produșilor de metabolism produși de placă bacteriană, a detritusului organic moale sau a urmelor de tartru inclavat în cementul radicular.

Demulare Este procedeul de separare a amprentei de modelul turnat.

Dentiform Model care are forma unui dinte.

Dentinogeneza Este procesul de formare al dentinei.

Diafanoscopia Este o metodă de evidențiere a cariilor incipiente localizate pe mijlocul fețelor proximale, cât și a necrozei dentare, valabilă doar la dinții frontali.

Diastema Spațiul existent între incisivii centrali superiori sau inferiori.

Dinți Organe osoase mici, alcătuite din smalț, dentină și cement, hrănite și inervate de pulpa dentară din interiorul lor.

Dinți de lapte Dinții care le cresc copiilor în primii ani de viața și care cad mai târziu, fiind înlocuiți cu dinții permanenți.

Dinți natali Sunt dinți prezenți în cavitatea bucală în momentul nașterii.

Dinți neonatali Sunt dinți care erup în perioada perinatală (prima lună de viață).

Dinți supranumerari Sunt formațiuni alcătuite din minim două substanțe dentare care se formează în plus față de numărul obișnuit de dinți.

Dispozitivul Herbst Este un aparat de metal utilizat în ortodonție. El constă în 4 coroane metalice plasate pe molarii 1 (ultimii) de pe fiecare cadran. ÃŽn total 4 molari, deci 4 coroane. De coroanele de pe arcada superioara sunt atașați 2 cilindri de metal. De coroanele de pe mandibula putem vedea 2 bare metalice, paralele cu dinții laterali. Aparatul este completat de 2 tije și posibil un surub de activare.

Ectopia dentară Situarea unui dinte (complet sau parțial erupt) cu mai mult de 2-3 mm în afara sau înăuntrul arcadei dentare.

Edem Quincke Accident alergic produs în urma anesteziei loco-regionale, manifestat prin edem difuz al feței, cu tumefacții accentuate ale pleoapelor și buzelor.

Edentație Stare fizio-patologică ce se caracterizează prin pierderea de la 1-16 dinți pe o arcada dentară.

Egresiune dentară Fenomen de erupție dentară pe arcadă cu depășirea planului de ocluzie, determinat de lipsa dintelui antagonist sau de infecția dintelui care egresează.

Elevator Instrument folosit pentru extracții dentare și ale resturilor radiculare, precum și în secționarea ligamentului circular alveolo-dentar.

Erupție dentară Fenomen fiziologic prin care dinții migrează pe masură formării lor, traversând osul și fibromucoasă gingivală, exteriorizându-se pe procesul alveolar, în cavitatea bucală.

Extensie preventivă ÃŽndepărtarea marginilor de smalț prin secționarea celor de risc ridicat pentru a le aduce într-o zonă cu risc mai redus de recidivă.

Extirpare devitală Metodă chirurgicală prin care se îndepărtează pulpa dentară în totalitate, după insensibilizarea ei cu mijloace chimice

Extirpare vitală Metodă chirurgicală prin care se îndepărtează în totalitate pulpa dentară sub efectul anesteziei.

Extracție Intervenție de necesitate, care constă în îndepărtarea unui dinte bolnav, care provoacă și întreține procese patologice locale, regionale și generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare.

Fanta labială Este delimitată superior de marginea inferioară a buzei superioare și inferior de marginea superioară a buzei inferioare.

Fațeta de abraziune Reprezintă o zonă lucioasă numai în smalțul ocluzal, ce are corespondență identică pe dinții antagoniști. Cel mai bine se evidențiază pe modelul de studiu.

Fibromatoza gingivală ereditară Este o afectiune gingivală rară care se manifestă prin marirea volumului gingiei fixe, localizat sau generalizat. Se transmite genetic autozomal atât dominant, cât și recesiv.

Fibronectina Se gasește în saliva dar și în alte lichide biologice. Are o viață scurtă în salivă, fiind inactivată de proteazele salivare. Actionează, în special, pe Streptococcus mutans.

Fir de mătase Mijloc secundar de igienă bucală, ce urmarește îndepărtarea resturilor alimentare din spațiile interdentare, fără lezarea parodonțiului marginal.

Fișa stomatologică de examinare Conține: unitatea în care are loc consultul, data, numele medicului, nr. de înregistrare, date pacientului, anamneza, antecedente personale și heredocolaterale, examenul clinic obiectiv, examenul clinic indirect, diagnostic, tratamentul.

Fistula dentară Canal format accidental sau operator, care comunică cu o glandă sau o cavitate și drenează secrețiile acestora.

Fisuri dentare Spărturi ale smalțului sau smalț plus dentina, fără pierdere de substanța, dificil de diagnosticat.

Fisuri Stillman (retracții gingivale asimetrice) pleacă de obicei de la un feston gingival îngroșat, când gingia își modifică conturul sub forma unei retracții apicale de câțiva mm.

Fordyce, granulații Sunt glande sebacee prezente în mod neobișnuit la nivelul mucoasei jugale sau labiale.

Frenul buzei superioare Plica dezvoltată a mucoasei întinsă pe linia mediană între buza superioară și mucoasa alveolară.

Gingie fixă Porțiunea de gingie care acoperă procesul alveolar. Are culoare roz pal și are suprafața keretinizată datorită microtraumatismelor masticatorii.

Gangrenă pulpară Mortificare septică a pulpei dentare caracterizată prin descompunerea ei sub acțiunea germenilor anaerobi de putrefacție, care interesează strict teritoriul dintelui (gangrena simplă) sau și cu implicarea parodonțiului apical (cangrenă complicată).

Gaură infraorbitală Se gasește în zona bucală a șantului vestibular superior, pe verticală care trece între premolarii superiori.

Gaură mentală Se gasește în șantul vestibular inferior labial, între rădăcinile celor 2 premolari inferiori.

Gingia Este țesutul care înconjoară dinții, acoperind osul alveolar (este strâns legată de periost). Gingia acoperă și spațiile interdentare unde dă naștere la papilele interdentare.

Gingie marginală Porțiunea atasată de coletul dinților, dincolo de osul alveolar. Are un aspect neted.

Gingivectomia Este intervenția chirurgicală prin care se îndepărtează peretele moale (extern) al pungilor parodontale, gingia hiperplaziată și pungile false sau adevarate subiacente.

Gingivită ulcero-necrotică Este o inflamație acută și necrozantă a marginii libere a gingiei și a parodonțiului marginal. Se mai numește gingivită ulcerativă acută sau angină Vincent, atunci când afecțiunea prezintă o forma gravă cu extindere spre alte regiuni ale cavitații bucale-palat, obraji, limbă și loja amigdaliană.

Gingivo-stomatită odontiazică Este o formă particulară localizată a gingivitei ulcero-necrotice. Apare ca o complicație a pericoronaritelor supurate sau congestive ale molarilor de minte incluși sau semiincluși.

Gingivoplastie Conturarea chirurgicală a gingiei.

Glandă salivară Masa de țesut cu rol de secreție a salivei la nivelul cavității bucale.

Glosită Inflamație a limbii caracterizată printr-o modificare a aspectului și a culorii acesteia, care devine roșie și dureroasă și printr-o atrofiere a papilelor.

Halenă fetidă Miros neplăcut al cavității bucale rezultat din metabolismul microorganismelor din cavitatea orală, fermentarea alimentelor, desfășurarea unor procese patologice infecțioase, producerea unor procese de necroză în cavitatea orală sau tulburări ale procesului digestiv, etc.

Halistereză Proces reversibil de demineralizare osoasă în parodontopatia de natura inflamatorie, care este localizat la nivelul limbusului osului alveolar.

Halitoză Miros neplăcut al aerului expirat.

Hârtie de articulație Material diferit colorat (roșu, albastru) folosit în depistarea obstacolelor ocluzale prin înterpunerea ei între cele două arcade maxilare.

Herpesul bucal Este o infecție virală comună provocată de virusul herpes simplex ce se prezintă sub forma unor vezicule pruriginoase pline cu fluid. Majoritatea oamenilor au parte de cel puțin un episod viral cu herpes simplex în cursul vieții. Există două tipuri principale de virus herpes simplex: tipul 1, asociat mai ales cu infectiile faciale și bucale și tipul 2, care prezintă de regulă afectare genitală. Atât tipul 1 cât si tipul 2 de herpes simplex sunt rezidenți într-o stare latentă în fibrele nervoase care conduc sensibilitatea de la nivelul pielii. ÃŽn timpul unui atac viral, virusul se multiplică pe traiectul nervilor și la suprafața pielii și produce leziunile specifice acestei infecții. După vindecare, virusul nu se mai multiplică cu aceeași rata și se retrage de la nivelul pielii în lungul fibrelor nervoase, revenind la starea latentă, fără semne clinice, de dinaintea infecției.

Hertwig, teaca Este o formațiune de natură epitelială cu rol în formarea rădăcinii dinților și în inițierea formării dentinei radiculare.

Heterotopia dentară Reprezintă situarea unui dinte în cu totul alt loc decât locul natural sau pe arcadă (de ex.: canin între incisivii centrali).

Hiperestezia dentinară Este o durere ascuțită, de scurtă durată, datorată expunerii dentinei la stimuli termici (rece, fierbinte), tactili, osmotici sau chimici.

Hiperkeratoza ÃŽngroșare anormală a stratului cornos.

Hiperplazie gingivală Creșterea de volumul a gingiei ca urmare a multiplicării numărului de celule care o alcătuiesc.

Hiperplazie gingivo-mucoasă protetică Leziune traumatică cronică de tip hiperplazic, produsă de protezele mobile prost adaptate.

Hipersensibilitatea dentinară Sensibilitate excesivă a unui dinte aparută ca urmare a expunerii directe a canaliculelor dentinare la acțiunea agenților agresori din cavitatea bucală (care nu permit pulpei dentare să se adapteze la noile condiții): traumatisme dentare, șlefuiri, denudarea cementului radicular în treimea cervicală; durerea la excitanții termici și chimici încetează odată cu îndepărtarea excitantului și lipsește la excitanții mecanici (palpare cu sondă, masticație, periaj).

Hipertrofie gingivală Creșterea de volum a gingiei ca urmare a creșterii dimensiunilor celulelor care o alcătuiesc.

Implantologie Disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în stomatologie

Implantul dentar Reprezintă rădăcina unui dinte artificial ce urmează a înlocui dintele lipsă de pe arcadă. Implantul dentar este de fapt un surub de titan care este plasat prin tehnici speciale în interiorul osului maxilar/mandibular pentru a înlocui dintele/dinții lipsă de pe arcadă.

Incisale inferior Punctul dentar cel mai superior, mezial și vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali inferiori.

Incisale superior Punctul dentar cel mai inferior, mezial și vestibular al muchiei incizale a incisivilor centrali superiori.

Incisivi Sunt dinții din partea frontală a gurii. Scopul lor este de a tăia și mușca alimentele, marginea lor fiind dreaptă și ascuțită. Sunt în număr de 8 (4 centrali - 2 superiori și 2 inferiori - și 4 laterali - 2 superiori și 2 inferiori).

Incluzia dentară Rămânerea unui dinte intraosos sau submucos după perioada sa normală de eruptie.

Inflamație pulpară Totalitatea reacțiilor și proceselor cu caracter de adaptare, care se dezvolta în pulpă, într-o succesiune de faze, ca urmare a acțiunii unui agent patogen.

Infradentale Punctul cel mai superior și anterior al rebordului alveolar inferior în plan mediosagital, plasat în vârful langhetei osoase dintre cei doi incisivi centrali inferiori.

Inlay dentar Obturație dentară pregătită în laborator după amprenta cavitații dentare în prealabil curățată și fasonată cu scopul de a reconstitui forma anatomică a dintelui; poate fi din ceramică sau metal nobil (aur) și se aplică pe dinte prin cimentare.

Inocluzie Lipsa de contact ocluzal al arcadelor dentare.

Inocluzie fiziologică Raportul dintre cele două arcade dentare aflate în stare de repaus; se caracterizează prin existența unui spațiu de 2-4mm între suprafețele ocluzale antagoniste.

Jacket Coroană de înveliș ceramică ce acoperă un dinte deteriorat sau inestetic.

Jugal Termen care se referă la obraz.

Köplik Este un semn patognomonic în rujeolă și constă în apariția unor mici papule albe, pe mucoasa jugală, bilateral, în dreptul molarilor.

Leziune Termen prin care este denumita orice alterare morfologica, patologica sau traumatica, produsa la nivel tisular sau celular.

Lactoferina Proteină care se gasește în salivă și lapte. Are efect bacteriostatic asupra unui spectru larg de germeni (prin scăderea fierului liber din mediu, necesar dezvoltării bacteriilor).

Lambou Fragment dintr-un țesut care nu este legat de țesutul de origine decât printr-un pedicul nutritiv.

Leucoedemul Modificare de aspect al mucoasei jugale. Ea devine opalin-albicioasă, ușor plicaturată ca un val translucid.

Leucoplazia "păroasă" Leziune caracteristică la pacienții cu SIDA și ea se mai poate întâlni și în alte imunodeficiente. Leziunea se manifestă sub forma unor placarde leucoplazice situate pe marginea limbii (uni-sau bilaterală).

Leucoplazia bucală Pată sau o placă albă nu mai mică de 5 mm diametru care nu poate fi înlaturată prin ștergere și care nu poate fi clasificată în nici o altă boală diagnosticabilă.

Leucotaxina salivară Polipeptid care crește permeabilitatea capilară și stimulează diapedeza leucocitelor neutrofile.

Leziuni cuneiforme de colet Semn patognomonic în trauma ocluzală. Au un aspect triunghiular pe secțiune, cu pereții puțin modificați de culoare, cu consistență dură și evoluție lentă.

Lichen plan bucal Dermatoză cutaneo-mucoasă de natură necunoscută. Leziunile cutanate apar sub forma unor papule mici, iar leziunile bucale mucoase apar sub forma unor leziuni keratozice, atrofice, erozive și buloase/veziculare (polimorfism lezional în funcție de vechimea bolii).

Limba Organ muscular acoperit de mucoasă, situat în cavitatea bucală și în faringe, cu rol în masticație, deglutiție, gust și vorbire.

Limba fisurată Anomalie foarte frecventă transmisă autozomal dominant; poate fi considerată o variantă a normalului în care limba prezintă pe fața dorsală numeroase șanturi sau crește epitelizate de mărimi diferite; când volumul limbii este mare marginile sale prezintă amprentele dinților laterali; datorită numeroaselor sale anfractuozități, limba fisurată prezintă un mediu ideal pentru staza și multiplicarea bacteriană, astefel încât ea predispune la numeroase infecții superficiale.

Linerii Sunt substanțe care se aplică pe pereții unei preparații dentare în scopul de a crea o barieră față de acțiunea iritantă a unor materiale de obturație și a penetrării salivei la interfața restaurării dentare cu preparația.

Lingual Reprezintă fața internă a dinților inferiori, dinspre limbă.

Lingură de amprentă Este un suport pe care se aplică materialul de amprentă și cu care se efectuează amprentarea câmpului protetic.

Lingură individuală Se realizează pentru fiecare caz în parte. Aceasta se utilizează în edentațiile totale sau parțiale. Amprentele luate cu linguri individuale sunt superioare celor luate cu linguri standard, deoarece la amprentele cu linguri individuale materialul de amprentă este dispus în strat uniform și subțire. Amprentele cu linguri prefabricate prezintă un strat de amprentă neuniform și gros, astfel datorită contracției diferite, pot să apara deformări.

Linia oblică internă Se situează pe fața internă a osului mandibular și se întinde de la apofizele genii până la nivelul ultimului molar.

Medicament Preparat utilizat pentru a preveni, a diagnostica, a trata o boala, un traumatism sau pentru a restaura, a corecta, a modifica functiile organice

Macrodontie Anomalie dentară ereditară caracterizată prin apariția pe arcada dentară a unuia sau mai multor dinți măriți în volum; pe lângă creșterea dimensiunilor coronare și radiculare, dinții afectați prezintă și o accelerare a dezvoltării și a erupției; macrodonția poate fi localizată, parțială sau generalizată.

Malocluzie dentară Contact defectuos al ansamblului dinților de pe un maxilar în raport cu celălalt atunci când gura este închisă.

Mandibulă Os în formă de potcoavă apartinând maxilarului inferior, care se unește cu craniul prin articulația temporomandibulară.

Măsea de minte Al treilea molar se mai numește și "măsea de minte", iar științific "Dens sapientiae" sau "Dens serotinus".El este situat în partea posterioară a arcadelor dentare, fiind un dinte lateral.

Masticație Activitate fiziologică, factor principal în formarea și evoluția ocluziei în plan mezio-distal.

Materiale de amprentă Produse ce reproduc fidel amănuntele câmpului protetic.

Matricea dentară Este o piesă dentară metalică sau nemetalică care se fixează pe dinte după diferite tehnici, având ca scop adaptarea perfectă a obturației la nivelul pragului gingival și realizarea unei arii de contact cu dintele vecin corect plasate.

Menton Este o proeminență osoasă anterioară, mediană, rotunjită, a mandibulei.

Microabraziunea smalțului Metodă foarte bună și cu rezultate de durată pentru îndepărtarea zonelor de smalț cu colorații de diferite origini, cu o folosire ușoară și nedureroasă pentru pacient.

Mobilometru Instrument de măsurare a mobilității dentare cu o precizie de 10 microni.

Molar de 6 ani Dinte permanent, care conform lui Angle este cheia ocluziei. Produce cea de-a doua înălțare a ocluziei și stabilește relațiile ocluzale în plan vertical. Apare în jurul vârstei de 6 ani.

Molari Dinți cu patru sau cinci cuspizi și au rolul de a mesteca și tritura alimentele. Sunt în număr de 12 (6 superiori și 6 inferiori). Molarii superiori au trei rădăcini, iar cei inferiori au două rădăcini.

Mucocel Chist mucoid al glandelor salivare mici (accesorii) care se formează în urma microtraumatismelor legate de obiceiuri și ticuri. Este mai frecvent la buza inferioară, dar poate fi întâlnit și pe mucoasa obrazului, limbii sau a planseului bucal.

Nanism dentar Distrofie dentară caracterizată prin dinți foarte mici, cu forma normală sau modificată.

Nasion Punctul osos cel mai anterior al suturii frontonazale.

Necroză pulpară Mortificarea aseptică a pulpei dentare cu epuizarea mijloacelor sale defensive, sub acțiunea agresivă a unor agenți fizico-chimici.

Nevralgia Durere severă resimțită pe traiectul unui trunchi nervos.

Nevralgie de trigemen Boală neurologică ce se manifestă prin crize frecvente de durere foarte violentă; inițial atacurile sunt de scurtă durată, sub forma de șoc paroxostic, unilateral al feței sau al cavității orale, deosebit de sever; boala poate însă progresa producând crize din ce în ce mai lungi, mai frecvente și mai intense; atacurile dureroase pot fi spontane sau declanșate de stimulari ușoare ale feței precum spălat, ras, aplicarea machiajului; boala afectează mai mult femeile decât bărbații și apare mai des după vârsta de 50 de ani.

Obturația dentară Plomba folosită pentru a reface lipsa de structură dentară în urma formării cariilor. Medicul stomatolog curăța zona afectată, folosind freze adecvate și reface forma dintelui cu un material specific zonei laterale sau frontale.

Obturația fizionomică fotopolimerizabilă Obturație realizată din materiale estetice, de culoarea dinților naturali, care se aplică și se întăresc prin folosirea unui fascicul al unei lămpi foto, care polimerizează materialul.

Ocluzia adânc acoperită Anomalie dentomaxilară caracterizată prin supraocluzie accentuată (incisivii superiori depășesc incisivii inferiori în sens vertical peste 3 mm) și retrodenția tuturor incisivilor superiori sau numai a centralilor. Are pronunțat caracter ereditar.

Ocluzia deschisă Anomalia dentomaxilară caracterizată prin existența unui spațiu de inocluzie verticală, după ce pacientul și-a terminat mișcarea de închidere a gurii.

Ocluzometru Willis Aparat care măsoară dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) prin măsurarea distanței între două puncte arbitrare de pe maxilar și mandibulă, pacientul aflându-se în poziția de intercuspidare maximă.

Ophrion Punct osos aflat la intersecția liniei mediane cu tangență la arcadele sprâncenoase.

Orbitale Punctul osos cel mai inferior al rebordului orbitar inferior.

Oreionul (parotidita epidemică) boală infecțiosă acută, extrem de contagioasă, provocată de virusul urlian.

Ortodonție Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. Metoda de tratament a anomaliilor dentomaxilare.

Osteotomia transmaxilară Trepanarea osoasă vestibulară în dreptul apexului radicular al dintelui interesat, în vederea drenării colecției purulente.

Otodinia Durere auriculară determinată de afecțiunile urechii: otitele externe, medii sau mastoiditele.

Parodontiu marginal este format din toate tesuturile care mentin si sustin in acelasi timp dintii in oasele maxilare

Palatoschizis Anomalie congenitală caracterizată printr-o despicătura la nivelul palatului dur și a vălului palatin. Despicatură velopalatină poate apărea izolat sau poate fi asociată cu alte malformații ale craniului, în special cu cheiloschizis ("buză de iepure" - copilul se naște cu buza superioară despicată, dar sunt afectate și nasul, creasta alveolară; "gura de lup" - pe lânga buză mai este despicată și bolta palatină și cavitatea bucală, astfel încât cerul gurii comunică cu nasul).

Palparea Medicul poate aplica presiunea digitală extraoral și intraoral deasupra apexului dintelui suspectat. O umflatură poate indica o condiție parodontală patologică.

Papilomatoza orală floridă Afecțiune premaligna alcătuita din buchete papilomatoase, verucoase ce apar pe mucoasa jugală, gingii și palatul dur.

Papilomavirusurile Produc o serie de tumori benigne ale mucoasei (veruci, papiloame) și sunt implicate în oncogeneza carcinomului de mucoasă.

Paralizia Bell (paralizia facială periferică) paralizia sau slăbiciunea mușchilor de la nivelul unei hemifețe.

Parodontoza Afectează țesuturile ce au rolul susținerii dinților în os și anume: cementul de pe suprafața rădăcinilor dentare, osul alveolar și ligamentele parodontale. Este vorba de o inflamație care determină în timp absorbția osului, retragerea gingiei și dezvelirea rădăcinilor.

Pedodonție Specialitatea medicală dentară care se ocupă de: patologia odontală și parodontală a dinților temporari și permanenți în perioada de creștere, de patologia mucoasei cavității bucale a copilului și a adolescentului și de metodele de prevenire și tratament ale afecțiunilor stomatologice ale copilului și adolescentului.

Pelicula salivară Film glicoproteic care aderă de suprafețele dinților. Aceasta apare după puțin timp de la periajul corect al dinților. Pelicula nu conține bacterii și participă la procesele de remineralizare - demineralizare a smalțului. O data cu colonizarea peliculei salivare cu bacterii gram pozitivi, aceasta ia denumirea de placă bacteriană.

Pemfigus Este o afecțiune cutaneo-mucoasă autoimună care se manifestă clinic prin formarea unor leziuni buloase și apoi ulcerative cronice la nivelul cavității bucale. Ulcerațiile au tendința de confluare, prezentând aspect de hartă. O ușoară tracțiune a mucoasei vecine aparent sănătoase duce la clivaj epitelial-semnul Nikolski pozitiv. Leziunile bucale pot preceda cu 9 luni-1 an apariția leziunilor cutanate (în 60% din cazuri).

Pene dentare Accesorii ce permit adaptarea matricei la pragul gingival și datorită elasticității ligamentelor parodontale facilitează o separație a dinților.

Pensa Instrument standard, folosit în stomatologie pentru a pune sau pentru a îndepărta obiecte mici din cavitatea bucală.

Piatra dentară Numită popular și "piatră", tartrul dentar reprezintă un depozit dur, calcifiat ce se depune pe suprafețele dentare, îndeosebi pe fețele interioare ale incisivilor inferiori, pe fața dinspre obraz a molarilor superiori, precum și în regiunile în care dinții nu se pot curața corespunzător (dinți înghesuiți, respectiv cei pe care nu se mestecă din pricina unor dureri). De asemenea, tartrul dentar se regăsește și pe lucrările dentare - coroane, punți sau plombe.

Pilon de sticlă ZX27 Sticla stomatologică care se folosește pentru lucrările protetice fixe pentru extensii distale (se cimentează bontul de sticlă în interiorul ultimei coroane prin cimentare).

Placa bacteriană dentară (biofilmul dentar) Depozitul moale, biofilmul ce aderă de suprafața dinților sau de alte suprafețe dure din cavitatea bucală (restaurări protetice fixe sau mobile, implante) și nu se îndepărteaza la simpla clătire sau la un jet de apa. ÃŽn orice mostră de placă bacteriană se identifică cel putin 30 de specii bacteriene, astfel încât se poate spune că biofilmele care colonizează suprafețele dentare sunt printre cele mai complexe biofilme care există în natură.

Plaga Constituie întreruperea continuității țesuturilor, cu sau fără pierderi de substanță, determinată de o cauză externă (mecanică, fizică sau chimică).

Plicile alveolo-bucale Plici ale mucoasei care traversează șanturile vestibulare; la nivelul maxilarului între cei 2 premolari, iar la mandibulă între canin și primul premolar.

Pneumatizare Procesul prin care sinusurile maxilare au tendința de a se mări în dimensiune în zonele crestelor alveolare edentate (unde dinții au fost extrași).

Pogonion Punct osos aflat cel mai anterior în planul mediosagital de pe proeminența mentonieră.

Premolari Sunt dinți cu doi cuspizi, având scopul de a sfâșia și parșial de a tritura alimentele. Au una sau două rădăcini. Sunt în numar de 8.

Prodenția ÃŽnclinarea vestibulară a dinților frontali, fiind mai des întâlnită la arcada superioară.

Profilaxia dentară Metodă de prevenire a bolilor stomatologice.

Prosthion Punctul cel mai inferior și anterior al rebordului alveolar superior în plan mediosagital, plasat în vârful langhetei osoase dintre cei doi incisivi centrali superiori.

Protetica dentară fixă Studiază metodele și tehnicile de protezare cu ajutorul lucrărilor (pieselor, restaurărilor) protetice fixe. ÃŽn general, protezele dentare fixe sunt confecționate în laborator, de către tehnicianul dentar, dar numeroase proteze fixe provizorii pot fi realizate și în cabinetul stomatologic.

Protezele fixe unitare (PFU) Sunt restaurări ale unui dinte, indicate pentru tratamentul sau prevenirea apariției unor afectări dento-parodontale; cele mai frecvent folosite PFU sunt coroanele dentare.

Pulpa dentară Denumită impropriu nerv dentar, asigură formarea dentinei, precum și nutriția, sensibilitatea și apărarea dintelui. Se distinge pulpa situată în camera pulpară, situată în centrul coroanei, de pulpa radiculară, existentă pe canalul fiecarei rădăcini.

Punctul A al lui Downs Punctul cel mai înfundat sau posterior în planul mediosagital al rebordului alveolar superior; el reprezintă granița imaginară între baza maxilarului superior și procesul alveolar, deci locul de proiecție al apexurilor incisivilor superiori.

Punctul B al lui Downs Punctul cel mai înfundat sau posterior în plan mediosagital al rebordului alveolar inferior; el reprezintă granița imaginară între baza mandibulei și procesul alveolar, deci locul de proiectie al apexurilor incisivilor inferiori.

Punțile dentare Protezele fixe parțiale (PFP), numite și punți dentare, sunt indicate în special pentru tratamentul (protezarea) unor breșe edentate. Punțile dentare sunt agregate cu ajutorul unor PFU, la nivelul dinților restanți, numiți dinți stâlpi de punte sau, pe scurt, dinți stâlpi.

Quick Timp de protrombină (analiză de sânge).

Quincke Edemul lui Quincke este o reacție alergică ce este caracterizată printr-o erupție edematoasă subcutanată. Acest edem se poate declanșa prin absorția de alimente, de o înțepătură de insectă sau de luarea unor medicamente (sau după anestezii dentare). Edemul afectează mucoasele bucale și ale căilor respiratorii superioare, precum și țesuturile subcutanate laxe ale feței. Se manifestă printr-o umflatură bine delimitată, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasă, dar care produce o senzație de arsură. Poate cauza asfixia din cauza localizării lui.e

Rădăcina dentară Parte a dintelui inclusă în alveola dentară a osului maxilar sau mandibular. Are rol de fixare a dintelui în os, fiind alcatuită din cement (la suprafața), dentină și canal/sau canale radiculare.

Radiografie bitewing Radiografie dentară pe care se pot vedea: carii interproximale, conturul obturației făcute, integritatea marginilor cervicale ale obturației făcute, mărimea pulpei și relația ei cu cariile și obturațiile, înăltimea crestei alveolare, localizarea de odontoame.

Radiografie cefalometrică Un film radiografic utilizat în studiul științific al măsurătorilor legate de cap și puncte de referință specifice.

Radiografie dentară Imagine a dinților și a maxilarelor, obținută prin expunerea la radiațiile X.

Radiografie panoramică Radiografie extraorală care include mandibulă și maxilarul pe un singur film.

Ramsay-Hunt, Sindrom Paralizie facială a nervilor inferiori cu vezicule pe aceeași parte a: faringelui, a CAE-conductul auditiv extern, a feței. Este provocat de virusul Zoster care prinde ganglionul geniculat.

Ranulă Chist mucoid al planseului bucal, întâlnită în special la adolescentii si adultii tineri, mai frecventa la femei decât la barbati. Se mai numește broscuță sau grenouillette.

Reacția de imunofluorescentă tehnică pentru punerea în evidență a anticorpilor specifici anti-HIV care apar în sânge ca urmare a infectării cu HIV - virusul imunodeficientei umane. Este utilizată ca test de confirmare a seropozitivității constatate prin testul ELISA.

Referita Sau otalgia nonotogenică este o durere la nivelul urechii ce este provocată de alte structuri anatomice (dinții, amigdalele). Este o durere iradiată și se mai numește și otalgie secundară.

Regenerare tisulară ghidată (RTG) procedură chirurgicală de stimulare și creștere osoasă a țesuturilor parodontale profunde prin implantarea unor substanțe sau produse fie cu rol de barieră, sau de stimulare fie de control a repopulării celulelor în zona locală de defect, rămasă, într-o formă avansată de parodontopatie.

Regenerare tisulară indusă (RTI) tehnică chirurgicală modernă menită să resuscite țesuturile parodontale resorbite să-și declanseze mecanismele de refacere tisulare.

Reincluzie Procesul de reintoarcere în os a unui dinte care a fost inițial erupt pe arcada dentară.

Replantarea dentară Metodă chirurgicală prin care un dinte expulzat accidental sau extras în scop terapeutic se repune în propria sa alveolă.

Resorbția radiculară Fenomen biologic care constă în scurtarea treptată a rădăcinii dinților temporari până la dispariția completă sau aproape completă, urmată de căderea acestora în vederea înlocuirii cu dentiția permanenta.

Retainer Aparat de contenție. El va "reține" dinții în poziția lor corectă, după ce s-au aliniat ortodontic. Se poartă temporar (1-3 ani) sau permanent (toată viața). Retainer-ele sunt de 2 tipuri: mobile și fixe.

Retainer Essix Seamană foarte mult cu gutierele Invisalign. Este transparent și "îmbracă" dinții nou poziționați. Avantajul față de retainer-ul Hawley este că este invizibil (spre deosebire de celălalt tip, la care se văd legăturile de metal peste dinți).

Retainer Hawley Aparat de contenție mobil realizat din acrilat și metal. Se realizează după mulajul fiecărui pacient și este astfel unic de la om la om. Se pot plasa elemente grafice pe el.

Rezecție apicală Metodă chirurgicală care constă în îndepărtarea apexului periapical, fiind precedată sau nu de tratament endodontic (obturație de canal).

Saliva Lichid fiziologic secretat în cavitatea bucală de către glandele salivare (parotide, sublinguale, submandibulare); principala sa funcție este de a umecta mucoasele gurii (limba, obrajii, faringele), ușurând astfel fonația, masticația sși deglutiția; saliva mai are și un rol antiseptic; volumul secreției sale este de 0,7 până la 1 litru pe zi.

Saliva parotidiană Salivă de tip seros (saliva de masticație) secretată de glanda parotidaă.

Saliva sublinguală Saliva vâscoasă, bogată în mucină (saliva de deglutiție) produsă de glanda sublinguală.

Saliva submandibulară Saliva vâscoasă, bogată în mucină (saliva de deglutiție) produsă de glanda submandibulară.

Scorbut Boală datorată lipsei de vitamina C, caracterizată prin anemie, căderea dinților etc.

Sept interdentar Perete care desparte rădăcinile a doi dinți vecini.

Sept interradicular Perete care desparte rădăcinile unui singur dinte.

Sialadenita Boală caracterizată prin inflamarea și mărirea în volum a uneia sau mai multor glande salivare. Patologia aceasta poate fi acută, cronică sau recurentă și asociază de obicei simptome ca: durere, sensibilitate locală, înroșirea zonei (eritem local) și edematiere instalată treptat. Cauzele infecției sunt de obicei virale sau bacteriene (germeni patogeni cu tropism particular pentru aceste glande sau cantonarea lor în aceste locuri în cadrul unor infecții sistemice).

Sigilarea Åžanturilor și fosetelor reprezintă o procedură preventivă prin care suprafața ocluzală a dinților ce prezintă fisuri și fosete adânci este "închisă", folosind materiale de sigilare pentru prevenția cariilor de pe aceste suprafețe.

Simptom Fenomen, tulburare sau senzație subiectivă care poate fi asociată unei stări anormale, unei boli.

Sindromul rădăcinilor scurte (short root anomaly) rădăcinile sunt considerate mai scurte decât normal când au lungimea egală sau mai mică decât lungimea coroanei. ÃŽn forma localizată, rădăcinile scurte sunt de cauza genetică dar pot fi și de cauză traumatică. ÃŽn cele de cauza genetică, sindromul rădăcinilor scurte apare mai frecvent la fețe și afectează în principal incisivii centrali superiori. ÃŽn cele de cauză traumatică au la origine traume, pulpopatii sau iradieri în perioada de odontogeneză.

Smalț Substanță lucioasă, anorganică, de culoare albă, formată din cristale de hidroxiapatită care acoperă suprafața vizibilă a dinților.

SMI Stomatologia minim-invazivă este un concept de tratament stomatologic ce are la bază evaluarea riscului de carie al unui pacient și aplicarea unor protocoale uzuale de prevenție, control și tratament al bolii.

Spațiul retromolar Spațiu aflat între ultimul molar și marginea anterioară a ramurii mandibulei.

Spina nazală anterioară Punctul osos cel mai anterior al spinei nazale anterioare; reprezintă granită anterioară a maxilarului superior și poate fi palpat în profunzimea punctului subnazale.

Spina nazală posterioară Punct osos de intersecție al conturului distal al maxilarului cu planul palatinal; el reprezintă granita posterioară a maxilarului superior.

Stomatită aftoasă Afectiune virală, care se manifestă prin apariția unei erupții tip veziculare la nivelul mucoasei bucale. Veziculele ulcerează foarte rapid, iar ulcerațiile sunt extrem de dureroase, împiedicând alimentarea și chiar vorbirea.

Stomatită de proteză Formă atrofică de candidoză cronică care se întâlnește la persoanele vârstnice purtătoare de proteză, mucoasa de sub proteză fiind subțiată, atrofică, congestionată, de culoare roșie catifelată uneori prezentând eroziune sau zone hiperplazice, granulare. Leziunea este localizată strict sub proteza, mucoasă vecină fiind de aspect normal.

Stomatită nicotinică Formă particulară de keratoză difuză, generalizată a palatului dur și mucoasei alveolare, pe suprafața careia se observă ca mici puncte roșii orificiile de deschidere ale glandelor salivare mici.

Stomatodinia Sindrom algic nespecific caracterizat prin usturimi sau senzație de arsură localizate mai frecvent la nivelul limbii - glosodinii - simptome care nu însoțesc nici un fel de semne clinice obiective.

Stopuri ocluzale de grad I Sunt cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari ce angrenează în fosetele interproximale ale antagonistilor maxilari cu excepția cuspizilor disto-vestibulari ce angreneaza în fosetele centrale.

Stopuri ocluzale de grad III Sunt cuspizii palatinali ai molarilor maxilari ce angreneaza în fosetele interproximale ale antagonistilor mandibulari cu excepția cuspizilor mezio-palatinali ce angrenează în fosetele centrale ale molarilor mandibulari.

Strungareață Sau diastemă sau diastema vera se caracterizează prin existența unui spațiu uneori de dimensiuni foarte mari între cei doi incisivi centrali superiori.

Subnazale Puct cutanat aflat la trecerea dintre filtrumul buzei superioare și columela în plan mediosagital.

Traumatism leziune determinata de factori agresivi externi, care pot fi: fizici (temperatura crescuta, scazuta, apa, raze solare, UV, radiatii etc.), chimici (substante corozive, acizi, baze etc.), mecanici (lovire, cadere, sectionare, injunghiere etc.), psihici etc.

Tisular Care apartine tesuturilor, al tesuturilor.

Tartrul dentar Depozit dur, calcifiat ce se depune pe suprafețele dentare, îndeosebi pe fețele interioare ale incisivilor inferiori, pe fața dinspre obraz a molarilor superiori, precum și în regiunile în care dinții nu se pot curața corespunzător (dinți înghesuiți, respectiv cei pe care nu se mestecă din pricina unor dureri). De asemenea, tartrul dentar se regăsește și pe lucrările dentare - coroane, punți sau plombe.

Torque Deplasare a rădăcinii dintelui în plan vestibulo-oral, în timp ce coroana dentară este menținuta pe loc.

Torus palatin Proeminență osoasă aflată pe linia mediană a bolții palatine.

Transplantarea dentară Metodă chirurgicală prin care se introduce un dinte extras într-o alveolă nou creată. Poate fi un autotransplant dentar (dintele de la același pacient) sau heterotransplant (dintele de la alt pacient).

Transpoziția dentară Inversarea sediului de erupție a doi dinți vecini.

Tratamentul de canal Atunci când pulpa dintelui este afectată, tratamentul de canal devine soluția pentru a salva dintele, prin îndepărtarea nervului și obturarea (umplerea) rădăcinii, urmată de restaurarea coroanei dintelui.

Treapta labială Buza superioară depășește cu 1-2 mm către anterior buza inferioară

Trigonul retromolar Format între marginea anterioară a ramurii ascendente a mandibulei cu partea posterioară a liniei milohioidiene.

Trismus Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii.

Tubercul Bolk Cuspid suplimentar situat pe fața meziovestibulară a molarilor 2 și 3 superiori.

Ulcerație Solutie de continuitate la nivel tegumentar sau mucozal, cu pierdere de substanta, depasind stratul bazal.

Ulcerație traumatică Este o ulceratie produsa de actiunea mecanica directa asupra mucoasei a diferitilor factori traumatici locali: dinti malpozitionati, cu margini taioase, cuspizi ascutiti, resturi radiculare ascutite, margini ale protezelor mobile, ale corpului de punte, ale arcurilor ortodontice si ale crosetelor dentare, întepaturi, taieturi cu corpi straini din alimentatie, traumatisme exobucale care strivesc partile moi de planurile dure dentare sau osoase.

Ultrasonografia cantitativă - QUS (Quantitative Ultrasound sau pe scurt QUS) măsoară calitatea osului, spre deosebire de DEXA, care măsoară densitatea osului.

Unghiul mandibular Unghiul format între tangentele la ramura bazilară a mandibulei și la marginea posterioară a ramului vertical al mandibulei cu valoare normală de 120-125 grade.

Unit dentar Aparat cu echipament tehnic complex, destinat tratamentului stomatologic.

Uzura dentară Proces fiziologic sau patologic de tocire a dinților.

Varnish (lacurile dentare) sunt substante care se aplică pe pereții unei preparații dentare în scopul de a crea o barieră față de acțiunea iritantă a unor materiale de obturație și a penetrării salivei la interfața restaurării dentare cu preparația. Nu sunt indicate in restaurările compozite, pentru ca monomerul acestora dizolvă rășina lacului dentar (se folosesc sub amalgamul de argint).

Vitamina A Cu rol important în protecția pielii și a mucoaselor, asigurând buna funcționare a sistemelor osos și nervos. Este, de asemenea, necesară pentru vedere, creșterea și formarea oaselor și rezistența organismului la infecții. Vitamina A se gasește în natură sub două forme: retinol (prezentă în alimentele de origine animală) și provitamina A sau caroten (care se găsește atat în produsele animale cât și în cele vegetale). Retinolul ajută vederea pe timp de noapte, dar și în bolile de inimă, diabet, conjunctivite, glaucom, probleme gingivale și alcoolism. Vitamina A are efecte mai importante asupra organismului decât acela de a vă ajuta să vedeți noaptea. Ea stimulează producerea și activitatea globulelor albe, participă la remodelarea osoasă, ajută la menținerea sănătății celulelor endoteliale (cele care "căptușesc organismul pe interior") și reglează creșterea și diviziunea celulară. Acest ultim rol i-a determinat pe cerecetători să urmărească dacă insuficiența vitaminei A determină apariția cancerului. Mai multe studii au distrus această ipoteză prin trialuri randomizate pe pacienți cărora li s-a administrat supliment de beta-caroten, un prcursor al vitaminei A. Deși este ușor să avem o alimetație deficitară în vitamina A, la fel se ușor este să consumăm prea mult. Se consideră că un consum de 10.000 de UI de vitaminaA, care este o valoare dublă față de cea zilnică recomandată, nu este periculoasă pentru organism. Totuși, există dovezi că această cantitate de vitamina A poate crește riscul de fractură de șold și de malformații congenitale. Doza optimă recomandată este de 5000 UI pe zi pentru bărbați și de 4000 UI pentru femei. Multe cereale pentru micul dejun, sucuri, produse lactate și alte alimente sunt bogate în vitamina A. Fructele și legumele, dar și unele suplimente alimentare conțin vitamina A și precursori acesteia pe care organismul îi poate transforma în vitamina A. Spre deosebire de vitamina A, precursorii acesteia nu sunt toxici nici dacă sunt consumați în cantități mari. Organismul poate transforma precursorii în vitamina A în cantitățile de care are nevoie și de aceea nu este necesară monitorizarea cantității de precursori ingerate așa cum este nevoie de monitorizarea cantității de vitamina A. De aceea este preferabilă alegerea suplimentelor alimentare care au vitamina A sub formă de precursori, și anume beta-caroten. Este de evitat consumul de cantități crescute de vitamina A și datorită faptului că aceasta interferă cu efectul benefic al vitaminei D.

Vitamina B1 (tiamina) face parte din complexul de vitamine B. Prezentându-se sub forma unei pudre transparente, albicioase, hidrosolubile, ea reactionează la lumină, caldură, umiditate, dar nu rezistă la alcalinitate sau oxidanți. Numită și vitamina performanței intelectuale, tiamina asigură creșterea randamentului intelectual, fiind absolut necesară pentru functionarea normală a musculaturii și a sistemului nervos. Este esențiala în formarea ADN-ului și ARN-ului și în procesul de convertire a hidraților de carbon în energie. De asemenea, intervine în metabolismul apei și reglează funcțiile motorii, secretorii și de absorbție digestivă.

Vitamina B12 (ciancoblamina) hidrosolubilă, ce conține cobalt, element vital ce intră în componența globulelor roșii. Numită și ciancoblamina, îți aduce aportul si la mentinerea functionalitatii normale a sistemului nervos (ajutand la formarea tecii de mielina ce învelește fibrele nervoase, esențiale pentru transmiterea de impulsuri nervoase în tot corpul), ameliorează irascibilitatea și contribuie la îmbunătățirea capacității de concentrare, de memorare și de păstrare a echilibrului psihic. De asemenea, constituie un aliat prețios în menținerea acuității simțului tactil și auditiv, în percepția durerii și în echilibru.

Vitamina B2 (riboflavina) are un rol determinant în reglarea respirației celulare, în procesul de fixare a fierului în hemoglobina, în sinteza proteinelor, precum și în catabolismul lipidelor și glucidelor.

Vitamina B3 (acidul pantotenic, niacina sau vitamina PP) participă în metabolismul proteic, lipidic, glucidic, mineral, normalizând funcția suprarenalelor. Ea atenuează riscul apariției unor tulburări cardiovasculare, diminuând colesterolul dăunător (LDL), crescând nivelul celui benefic (HDL) și scazand nivelul trigliceridelor din sânge.

Vitamina B4 (adenina) alături de alte vitamine B, intervine în funcțiile sistemului nervos, cât și cele ale sistemului hematopoietic. Printre procesele în care vitamina B4 are o importanță majoră, se numără: formarea globulelor roșii, metabolizarea proteinelor, absorbția fierului. Are un rol important și în producerea acizilor nucleici (AND și ARN), diviziunea celulară, utilizarea zaharurilor și aminoacizilor.

Vitamina B6 Vitamina hidrosolubilă foarte sensibila la lumină, dar rezistentă la caldură și la procesul de oxidare. Termenul de vitamina, B6 grupează trei substanțe inrudite, între care cea mai cunoscută este piridoxina, celelalte două fiind piridoxamina și piridoxalul. Ea contribuie la sinteza neurotransmițătorilor, molecule ce permit trecerea influxului nervos, esențial în elaborarea gândirii, emoțiilor, memoriei; previne deci dereglarea sistemului nervos. De asemenea, favorizează formarea anticorpilor și crește rezistența la infecții; previne spasmele musculare; tratează sindromul premenstrual; diminuează riscul apariției calculilor renali; reduce numărul și intensitatea crizelor la astmatici; înlesnește metabolizarea aminoacizilor, proteinelor, grăsimilor, steroizilor, hemoglobinei, transformarea glicogenului în glucoza; împiedică formarea matreții. Vitamina B6 indispensabilă metabolismului, deoarece ajută la transformarea proteinelor, lipidelor și glucidelor. Intervine în formarea globulelor roșii și este un antioxidant foarte puternic, ajutând organismul să elimine unele substanțe toxice.

Vitamina B9 (acidul folic sau inozitol), vitamina hidrosolubilă a grupului B este o veritabilă sursă de energie și dinamism. Vitamina B9: bulletare efect antialergic, bulletefect chemotactic pozitiv asupra polimorfonuclearelor; bulletajută la formarea AND-ului; bulletacționează ca un factor de creștere; bulleteste indispensabilă în formarea globulelor roșii, prevenind astfel anemia megaloblastică; bulletfavorizează echilibrul emoțional; bulletdiminuează durerea; bulletcrește producția de lapte matern; bulletprevine apariția cancerului la plămâni, colon, uter; bulletprotejează organismul de bolile cardiovasculare și de accidentele vasculare cerebrale; bulletprotejează fătul de anomalii congenitale ce pot afecta creierul și coloana vertebrală; bulletservește la metabolizarea grăsimilor, reducând nivelul colesterolului sanguin; bulletfavorizează nutriția celulelor creierului; bulletconstituie hrana vitală pentru păr, putând preveni rărirea acestuia și apariția cheliei.

Vitamina C (acidul ascorbic) reprezintă un antioxidant de excepție ce contribuie activ la frânarea proceselor degenerative din organism. Facând parte din grupa vitaminelor hidrosolubile, vitamina C se elimină în cantități mari din organism. Organismul uman nu își poate sintetiza propria vitamina C și tocmai de aceea trebuie să și-o procure din alimente sau din alte surse. Potrivit studiilor clinice, organismul uman nu poate face rezervă de vitamina C și nu o poate reține în corp mai mult de câteva ore. Vitamina C este foarte importantă într-o serie întreagă de afecțiuni, cum ar fi în mod special infecțiile, în cazurile de gripă, dar este recomandată și în alte afecțiuni, în cazul femeilor însărcinate, cele care alăptează, persoanelor în vârstă a căror imunitate este scăzută, celor care au activitate intensivă și sunt supuse stresului sau suprasolicitării, precum și celor cu o dietă neechilibrată. Vitamina C se pierde foarte repede în situațiile în care este căldură, în cazul în care sunt radiații ultraviolete sau al unor metale, precum cupru sau fier.O atenție deosebită este îndreptată către pacienții fumători sau consumatori frecvenți de băuturi alcoolice. De aceasta vitamina este nevoie pentru sinteza de colagen, care se găsește în țesutul osos și dentar, în tegumente, lipsa acesteia făcând ca îmbătrânirea să se producă mai devreme. ÃŽn combinație cu vitamina P, ea contribuie la creșterea rezistenței vasele capilare, lipsa ei putând duce la hemoragii. Vitamina C este implicată de asemenea în metabolismul sintezei carnitinei, o substanță esențială în metabolismul acizilor grași. Ea permite să se dezvolte colesterolul bun și asigură protecția împotriva bolilor cardiovasculare. Vitamina C este implicată în producerea hematiilor, fiind indicată în anemii. Cel mai important rol al vitaminei C este creșterea rezistenței la infecții, a imunității organismului, distruge microbii și infecțiile în mod deosebit în perioada de frig. De altfel, ea se și recomandă în această perioadă. Vitamina C se găsește mai mult în coaja fructelor cum este cazul mărului. Printre cele mai importante alimente care sunt bogate în vitamina C se află: ardeiul gras roșu, pătrunjelul verde, mărarul, coacăzele.

Vitamina D (antirahitică) liposolubilă, adică este absorbită de grăsimi, fiind esențiala în resorbția calciului și fosforului la nivelul intestinului, catalizând totodată transformarea fosforului organic în anorganic și mobilizându-l în țesuturi. Calciferolul, componentaă a vitaminei D, poate fi clasificat în ergocalciferol sau vitamina D2 și colecalciferol sau vitamina D3. Vitamina D are un rol dominant în formarea scheletului nostru, mai ales în faza de creștere, asigurând transportul calciului și fosforului în zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini creșterea osaturii infantile și remineralizarea osaturii adulte; permițând absorbția acestor minerale în intestin, apoi transportul calciului în sânge și reabsorbția fosforului în rinichi.

Vitamina E Diverșii tocoferoli, adică varietăți de vitamina E, se găsesc din belșug în uleiurile vegetale, obținute din germeni sau semințe, de pildă uleiul de floarea-soarelui, uleiul de soia, uleiul de măsline. Pentru a fi absorbită în mucoasa intestinală, vitamina se combină cu molecule de grăsime. Ca și în cazul celorlalte vitamine liposolubile A, D și K, este necesar ca hrana zilnică să conțina o oarecare cantitate de grăsimi, pentru ca vitaminele să poată fi asimilate în intestin.

Vitamina K (antihemoragică) este indispensabilă vieții, funcția ei de bază fiind aceea de a coagula rapid sângele și de a acționa preventiv asupra sângerărilor și hemoragiilor interne. Este o vitamină liposolubilă, care rezistă la căldură, dar nu și la lumina în prezența oxigenului și în mediile alcaline.

Vitamina K1 (fitochinona) sintetizată de frunzele verzi și se găsește în vegetalele verzi. Ea micșorează permeabilitatea capilarelor și favorizează procesul de regenerare a țesuturilor.

Vitamina K2 (farnochinona) sintetizată de către microorganismele de putrefacție.

Vitamina K3 (menadiona) produs de sinteză cu proprietatea ca este hidrosolubil (spre deosebire de celelalte). Dozele mari de menadionă riscă să se acumuleze în organism, generând distrugerea globulelor roșii, având drept consecință anemia.

Vitamina P (citrina) normalizează permeabilitatea vaselor și rezistența lor. Făcând parte din grupul flavonelor, colorate în galben, ea acționează sinergic cu vitamina C, având parțial și rol de economisire a acesteia. Evoluția acestei carențe poate fi progresivă dacă alimentația este deficitară. Complicațiile grave sunt hemoragiile retiniene sau cele cerebrale. Sunt bogate în vitamina P fructele (struguri, prune, lămâi, mandarine, portocale), macesul, coacazele, varza, spanacul, ceaiul, ardeii dulci, drojdiile alimentare și de bere. Carența acestei vitamine duce la slăbiciune generală, dureri în membrele inferioare la mers și hemoragii cutanate-purpură. Tulburările de permeabilitate capilară se datoreaza scăderii tonusului vaselor capilare.

Walkhoff Substanță antiseptică ce conține: paramonoclorfenol, camfor și mentol. Se utilizează în tratamentul medicamentos al afecțiunilor pulpare (24-72 de ore în 3-4 repetări).

Walther Canal excretor al glandei sublinguale, ce se deschide endobucal în plica sublinguală.

Western Blot Sau "test HIV" sau IFA prescurtare după termenul de Immuno-Fluorescent Assay = tehnică pentru punerea în evidență a anticorpilor specifici anti-HIV care apar în sânge ca urmare a infectării cu HIV - virusul imunodeficienței umane, test de confirmare a seropozitivității constatate prin testul ELISA.

Wharton Canalul excretor al glandei submandibulare, ce se deschide endobucal printr-un orificiu situat în vecinătatea frenului lingual, numit carunculă.

Wipla Oțel alcătuit din crom și nichel neoxidabil. Se utilizează la: bulletconfectionarea puntilor dentare; bulletcrosetelor rigide sau elastice; bulletscopuri ortodontice; bulletimobilizarea fracturilor oaselor maxilare.

Xenon-133 Izotop radioactiv utilizat în medicina nucleara, care cedează particule beta cu iradieri înalte.

Xerocheilie Stare de uscăciune a buzelor.

Xerostomie Starea de uscăciune a gurii datorată diminuarii secreției salivare (producția de salivă este mai mică de 0,2 ml/minut).

Xeroza Uscăciune a pielii prin scăderea secreției glandelor sudoripare și sebacee.

Xilina (lidocaina) este un anestezic local, utilizabil atât pentru infiltrații cât și pentru anestezia de contact. Adăugarea de adrenalină îi prelungește efectul, anestezia instalându-se după o perioadă de latență scurtă de circa 1-2 minute.

YAG laser (laser ytriu-aluminiu-granat) este un tip de laser folosit în chirurgie pentru secționarea țesuturilor.

Ytrium-90 Izotop radioactiv al elementului ytrium, utilizat in radioterapie.

zirconiu Element chimic, metal de culoare cenușie, intermediar între siliciu și aluminiu, care se folosește la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi înalte, a unor oțeluri speciale etc